Au trecut 18 ani de cand nu am mai fost la Constanta, dar Casionul era tot acolo, pe promenada, ascultand valurile marii care se loveau de tarm si pescarusii. Poate de la somn sau poate pentru ca eram prea ocupat sa fac poze, nu am reusit sa inteleg de ce faceau pescarusii atata galagie in acea dimineata... poate le era foame, poate se plictiseau sau poate pur si simplu au vrut sa ma trezeasca. Daca nu era sa scap telefonul direct in mare cred ca ar fi reusit, dar asa m-a trezit instant reflexul \"de portar\" si sperietura. Si pentru ca in drumul inapoi spre casa, capitala era in zona, am preferat sa raman o noapte acolo. Probabil una dintre cele mai inspirate decizii. Nu pot spune ca pot vedea viitorul prin globul meu de cristal, dar cu siguranta pot observa un apus pe cinste la Lacul Morii si pot sa imi realizez singur fotografia de pe vederea de la mare, dar si de pe magnetul de frigider. A fost o vara diferita, dar memorabila.